Carti

Book review : Irvin D. Yalom – Problema Spinoza

Irvin Yalom  se află printre autorii mei preferați, așa că am mai scris despre cărțile lui – Plânsul lui Nietzsche și Mama și sensul vieții . Mărturisesc însă că nici una nu mi-a plăcut atât de mult pe cât a făcut-o Problema Spinoza.

Avem de-a face de această dată cu un roman de idei, despre mințile a doi oameni care au intrat în istorie la trei secole distanță unul de celălalt : filosoful olandez Bento Spinoza (în secolul XVII), și principalul ideolog al nazismului și apropiat al lui Adolf Hitler , Alfred Rosenberg.

Faptul care l-a intrigat pe autor, de la care s-a născut romanul de față, a fost interesul vădit al lui Rosenberg, antisemit până în măduva oaselor, în opera lui Spinoza, evreu. Rosenberg a condus formațiunea ERR, parte a partidului nazist condus de Hitler, care, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a furat peste 3 milioane de cărți de la evrei, precum și numeroase opere de artă. Însă ceea ce l-a intrigat pe Yalom în această poveste a fost că Rosenberg a ținut să supravegheze el însuși ,,confiscarea” bibliotecii personale a lui Spinoza, cărți care au fost etichate ca fiind ,,Chestiunea Spinoza” .

Așa că dilema lui Irvin Yalom este una cât se poate de legitimă : cum îl privești pe Spinoza – unul din cei mai de seamă reprezentanți ai evreilor, al căror opere au dus la nașterea Iluminismului și au influențat personalități ca Goethe și Schopenhauer – atunci când tu ești nazist ? Cum te împaci cu ideea că ești de acord cu mare parte din filosofia unei persoane pe care o consideri a face parte dintr-o ,,rasă impură” ? De aici pornește romanul de față.

Păstrând tot timpul paralela cu biografiile celor doi protagoniști, Yalom, la rândul lui evreu, construiește un roman în care își imaginează ,,ce ar fi dacă ”, imaginându-și lumea lăuntrică a celor doi.

20991550_1863768046974444_1860124164_oÎnsă ceea ce face  din Problema Spinoza o adevărată capodoperă este felul în care informația istorică , problematica evreilor, filosofia (mai ales pentru o persoană care nu are pic de răbdare cu filosofia, ca mine! ) se contopesc cu suspanul, autorul creând un roman incitant despre ură și toleranță, despre religie și rațiune .

Recomand cartea cu entuziasm, și mă gândesc cu tristețe că mai am doar o singură carte de citit de Yalom – Soluția Schopenhauer, și cu asta i le-am citit pe toate. Dar cartea de față mi-a dat o idee despre ce să citesc în continuare – Jurnalul Annei Frank, care zace demult la mine în bibliotecă, dar pe care acum de abia aștept să o încep!

Vă las cu câteva paragrafe din carte care mi-au plăcut, majoritatea fac parte din discursul lui Spinoza.

******

  • Cu cât e mai mare ignoranța noastră, cu atât îi atribuim mai multe lui Dumnezeu.
  • Bucuria dată de superioritatea față de alții nu este binecuvântată. Este puerilă sau răutăcioasă . (Afirmație făcută de Spinoza față de ideea că evreii se considerau ,,poporul ales ”, însă automat poate fi văzută în contexul mai larg al cărții,  și față de ideile naziștilor de ,,rasă superioară ”)
  • Nu cred că îndoiala este o boală. Ascultarea oarbă, fără îndoială, este boală.
  •  – Dacă îți închipui că poporul nostru poate supraviețui fără control și autoritate, ești un prost, Bento.
  • – Cred că liderii religioși își pierd propria direcție spirituală prin amestecul în afacerile statului politic. (…) Religia și statul trebuie separate. Cel mai bun conducător cu putință ar fi un conducător ales liber, cu puterile limitate de către un consiliu ales independent și care ar acționa pentru pacea și siguranța publică și pentru bunăstarea socială . (notă personală : vorbim despre asemenea afirmații făcute în secolul XVII, da ??)
  • Puterea unei convingeri nu are nici o legătură cu veridicitatea ei.
  • (Referitor la tradiții și autoritatea unor religii necontestate de secole) Ar trebui să prețuim lucrurile pentru că sunt adevărate, nu pentru că sunt vechi. Vechile religii ne întind o cursă, insistând asupra faptului că, dacă abandonăm tradiția, îi dezonorăm pe toți înaintașii noștri credincioși. (…) Dar nu ar fi , de asemenea, lipsit de sens, să-ți dedici singura viață pe care o ai unui sistem fals și plin de superstiții, un sistem care alege un singur popor și exclude toate celelalte ființe?
  •  – Aha, Rosenberg. Sunteți evreu?

– Priviți-mă bine. Arăt eu a evreu?

Paznicul îl măsură de sus până jos.

– Nu sunteți suficient de distins, spuse el, și se lăsă la loc în scaun.

***

Food for thought, people…Food for thought.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s