2019 a fost un an în care deși, paradoxal, am avut mai puțin timp liber pentru mine ca niciodată ( viața de mamă de copil mic, deh ), totodată am reușit să citesc mai mult ca niciodată. Secretul ? Multă autodisciplină. Foarte puțin timp pierdut. Și, bineînțeles, mai puțin social media = mai mult timp pentru lectură, ceea ce vă doresc și vouă 🙂

1.Maria Metco, Mihai (Balint) Papp – Destinul unui anonim

Deși cartea este descrisă ca fiind ,, un roman bazat pe fapte reale “, mai degrabă am încadrat-o în categoria non-ficțiune, deoarece este în fapt un jurnal – al domnului Mihai (Balint) Papp , rescris de autoarea Maria Metco pentru a-i da acea tușă de beletristică, pentru a-ți da impresia că citești un roman . Și ai putea crede, într-adevăr, că nu poate fi vorba de povestea vieții cuiva, deoarece tinerețea autorului – actualmente octagenar – este atât de mult și încontinuu supusă suferinței, încât te doare doar citind despre acele experiențe.

Copilăria autorului stă sub semnul abuzurilor, al lipsei de iubire și al violenței, după ce acesta trece prin casele mai multor familii adoptive, mama sa murind la puțin timp după nașterea sa . Din acest mediu, Mihai Papp este aruncat pe nedrept în mai multe închisori comuniste, ca deținut politic. Autorul descrie cu lux de amănunte abuzurile îndurate în penitenciarele și lagărele de muncă prin care a fost transferat, aspectul care m-a frapat pe mine cel mai tare fiind legat de cât de asemănătoare (a se citi degradante, extreme, înjositoare ) au fost condițiile din închisorile și lagărele de muncă comuniste cu cele naziste. Însă un alt lucru care m-a impresionat este nota ironică, umorul și speranța de care dovadă Mihai Papp, rememorând aceste evenimente. Deși nu îl cunosc personal, din paginile cărții răzbate clar un spirit nobil, a unui om de o sensibilitate aparte, cu coloană vertebrală, ,,Destinul unui anonim “ fiind o adevărată lecție de viață. Recomand!

2. Michelle Obama – Povestea mea

Că tot vorbeam de povești de viață remarcabile, nu aveam cum să nu menționez autobiografia fostei Prime Doamne a Americii, pe care am citit-o cu mare plăcere, nu doar de dragul narațiunii în sine, dar și datorită eleganței cu care este scrisă . Este o carte foarte bine structurată, și scrisă cu un amestec excelent de naturalețe și măiestrie. Aș reciti-o la un moment dat.

3. Dr. Joseph Mercola, dr. James Dinicolantonio – Super Combustibil

Poate cea mai practică lectură din tot topul, am rămas cu multe idei folositoare, din cartea ,, Super combustibil “, despre ce alimentație este necesară pentru a (re)echilibra organismul, sau pentru a îmbunătăți starea de sănătate. Metodele se bazează pe principiile dietei Ketogenice, despre care am mai scris aici. Puteți găsi cartea aici .

4. Yuval Noah Harari – Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului

Am citit ,, Homo deus ” cu aceeași plăcere cu care am citit și ,, Homo sapiens “, de același autor . Dacă Sapiens se concentrează asupra trecutului, și ne face să înțelegem cu adevărat de unde venim, Homo Deus face o analiză la fel de interesantă, de data aceasta a prezentului și viitorului. Îmi place mult Yuval Noah Harari, sper ca la anul să citesc și cea de-a treia carte a sa, 21 lecții pentru secolul XXI.

5 . Volum coordonat de Alina Purcaru – Povești cu scriitoare și copii

În volumul coordonat de Alina Purcaru, optsprezece poete, prozatoare și eseiste povestesc despre posibilitatea scrisului după apariția copiilor: firesc, uman, cu autenticitatea și curajul confesiunii. Textele vorbesc despre transformări profunde, care au atins și scrisul, despre relația cu lumea din jur, despre reușite și obstacole și nu în ultimul rînd, despre forme de dragoste și atașament – față de copii și față de propriile cărți. O scriitoare care este și mamă e inevitabil pusă în față un șir de decizii sensibile, iar Povești cu scriitoare și copii aduce la suprafața optsprezece mărturii despre încercările de fiecare zi, în care scrisul a rămas o prezentă vitală, chiar și atunci nu a (mai) fost o prioritate.

6. Matt Haig – Câteva motive să iubești viața 

Câteva motive să iubești viața  este descrierea căderii emoționale prin care a trecut scriitorul englez Matt Haig când avea 24 de ani.

Randurile sale nu fac decat sa explice ce este şi cum se simte depresia din prisma cuiva care a trecut prin aceasta experiență. Nu este o carte de psihologie sau self-help, ci una care relatează o experiență personală, care descrie mai mult sau mai puţin metaforic depresia, simptomele ei, și conține sfaturi despre cum să abordezi această boală. Cartea nu este dedicată doar celor care suferă de depresie sau celor din jurul lor, ci poate fi înteleasă ca un semnal de alarmă care să ne amintească să nu mai luăm totul chiar atât de în serios şi să ne bucurăm de lucrurile mici, care sunt cele mai benefice pentru psihicul nostru.

7. Elena Ferrante – Frantumaglia

Alcatuita din scrisori, reflectii, eseuri si interviuri intinse pe o perioada de peste 20 de ani, Frantumaglia zugraveste imaginea unica a unei scriitoare dominate de o pasiune nestavilita pentru scris. 

In volumul de fata, Ferrante raspunde la multe dintre intrebarile cititorilor ei. De pilda, isi justifica alegerea de a sta deoparte si de a-si lasa cartile sa-si traiasca singure propriile vieti. Descrie reactiile si dilemele pe care le are atunci cand romanele sale sunt adaptate pentru film. Vorbeste despre provocarea de a gasi raspunsuri concise la interviuri. Explica bucuriile si chinurile scrisului, stradania de a crea o poveste doar ca sa descopere ca acea poveste nu e indeajuns de buna. Isi analizeaza relatia cu psihanaliza, cu orasele in care a locuit, cu maternitatea, feminismul si copilaria ca depozitara a amintirilor, impresiilor si fanteziilor noastre cele mai puternice. 

Rezultatul este un autoportret viu si intim al unei scriitoare in propriu-i laborator artistic. 

8 . Orhan Pamuk – Romancierul naiv și sentimental

Cartea constituie reflecțiile autorului în ceea ce privește actul de a scrie și meseria de romancier. Poate fi un bun punct de plecare pentru cine dorește să își îmbunătățească tehnica de a scrie.

9 . Tara Westover – Învățare

Tot în categoria ,, autobiografii inspiraționale ” se încadrează și Învățare , de Tara Westover, povestea unei fete, membră a unei familii de mormoni, care până la 14 ani nu a avut nici măcar un certificat de naștere, deoarece tatăl ei ,, nu credea în Guvern “, până la 16 ani nu a pus piciorul nici într-o școală, deoarece tatăl ei credea că învățământul este o spălare pe creier, și nici într-un spital, deoarece medicii erau ,, unealta diavolului ” . Cu toate acestea, fata înțelege că singura sa cale de scăpare este numai prin educație, și are curajul să aleagă o cale fundamental diferită de cea a familiei sale, ajungând, paradoxal, absolventă de Cambridge și Harvard.

Povestea modului in care a scapat Tara – nu doar de fundamentalismul familiei, ci si de brutalitatea vietii din umbra muntelui – e subiectul acestui volum autobiografic, care e atat o poveste despre familie si responsabilitatile pe care le avem fata de ea, cat si despre modul in care educatia te poate aduce mai aproape de tine.

10. John Freeman – Cum să citești un romancier

John Freeman este un reputat critic literar american, care, în volumul de față, reunește interviuri cu unii din cei mai prolifici scriitori contemporani, sau din secolul XX .

Volumul mi s-a părut interesant deoarece a constituit un punct de plecare pentru a citi și alți scriitori decât ceea ce citesc în mod obișnuit, de aceea o și recomand.

***

Sper că măcar unele din cărțile mele preferate pe anul acesta v-au făcut cu ochiul, poate să le citiți în 2020, sau poate să le faceți cadou acum, de Crăciun.

Sărbători fericite vă doresc !