Carti

Book review : Irvin D. Yalom – Călătoria către sine

Am început anul cu o lectură excelentă : volumul autobiografic al reputatului psiholog şi scriitor american Irvin Yalom.

Profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford, practicant al psihiatriei de peste 6 decenii,  este şi autorul a numeroase cărţi, majoritatea traduse şi în limba română. Îl admir pe Yalom pentru că a reuşit un lucru rar : să aibă două cariere la fel de prolifice.

În domeniul în care a profesat, este considerat deschizător de drumuri în nu una, ci două sub-ramuri ale psihiatriei : psihoterapia existenţială şi de grup. Însă, deşi s-a apucat de scris ficţiune de abia după vârsta de 50 de ani, a devenit cu adevărat cunoscut prin intermediul romanelor şi volumelor sale de povestiri, toate având ca centrală tema psihoterapiei.

Am fi tentaţi să credem că 7 volume de ficţiune, combinate cu numeroase articole ştiinţifice, volume de specialitate, şi o carieră în predat şi practicat psihoterapia nu i-au lăsat prea mult loc pentru o viaţă personală, dar ar însemna să îl subestimăm : este împreună cu soţia sa, Marilyn, de aproape 60 de ani, şi are 4 copii şi 7 nepoţi.

Toate aceste detalii, combinate cu faptul că oricum se află pe lista autorilor mei preferaţi, mereu m-au făcut să vreau să aflu mai multe despre viaţa lui, despre cum a ajuns unde este acum, despre geneza romanelor sale, dar şi despre viaţa lui privată, aşa că am fost foarte încântată să aflu că a scris un ultim volum, autobiografic.

De unde ştiu sigur că este ultimul ? Autorul are 85 de ani, aşa că lumea se cam aştepta să nu mai urmeze nimic după  ,, Călătoria către sine “, însă ne lămureşte chiar el asupra acestui aspect : ,, Am avut întotdeauna, undeva în mintea mea, un teanc de cărţi aşteptând să fie scrise, dar acum nu mai am. Sunt sigur că după cartea asta nu mai urmează niciuna. ”

Autobiografia de faţă ar putea fi o lecţie pentru fiecare dintre noi, despre ce înseamnă ,,Să devii cel ce eşti “, să ai curajul de a alege o viaţă în care ai făcut exact ceea ce ai iubit cel mai mult, ba, mai mult de atât, să reuşeşti să spargi tiparele încontinuu. Să revoluţionezi nu unul, ci două aspecte ale meseriei tale. La vârsta de peste 50 de ani, când alţii deja se consideră ,,bătrâni “, tu de abia să începi o a doua carieră, la fel sau poate mai de succes decât prima, pe care, vai!, să o desfăşori în paralel!

Este lecţia unei vieţi asumate şi trăite cu adevărat, iar Irvin Yalom nu încetează să fie un exemplu chiar şi la vârsta de 85 de ani, prin pofta de viaţă pe care încă o are : ,, Ştiind că există puţini psihiatri care mai practică la vârsta mea, adesea mă întreb : Tu de ce mai primeşti pacienţi ? Cu siguranţă nu din raţiuni economice, am suficienţi bani cât să trăiesc confortabil. Pur şi simplu îmi iubesc munca, şi nu vreau să renunţ la ea înainte de a fi obligat s-o fac. Mă simt privilegiat de invitaţia atâtor oameni de a pătrunde în viaţa lor intimă şi cred că, după atâtea decenii, încep să mă pricep la asta. ”

Irvin Yalom

Nu vă gândiţi că, dacă nu aţi citit nimic de el până acum, nu veţi rezona cu cartea : autorul oricum este un povestitor desăvârşit, o puteţi lectura ca pe o poveste, din care aveţi şi ce învăţa. Cât despre cei cu orice fel de legături faţă de domeniul psihoterapiei…Ar trebui să devină lectură obligatorie, dacă ar fi după mine.

Ultimele rânduri ale cărţii chiar par un fel de rămas-bun al autorului de la noi, ceea ce le face cu atât mai puternice : ,,Le-am solicitat mereu pacienţilor să-şi investigheze regretele şi să aspire la o viaţă cât mai lipsită de ele. Privind în urmă, mă încearcă puţine regrete. Am avut o femeie extraordinară ca parteneră de viaţă. Am copii şi nepoţi iubitori. Am locuit într-o zonă privilegiată a lumii, cu vreme potrivită, parcuri minunate, criminalitate şi sărăcie scăzute, şi am avut Stanfordul, una din marile universităţi ale lumii. Şi primesc zilnic scrisori de departe, în care oameni din alte colţuri ale lumii îmi mulţumesc pentru ajutor. Cum să nu rezonez cu cuvintele lui Zarathustra, eroul lui Nietzche : ,, Asta a fost viaţa ? Atunci, hai încă o dată! “

Eu îi doresc totuşi autorului să ajungă la o venerabilă vârstă de 3 cifre, ca un alt mare om care tocmai a plecat dintre noi, Neagu Djuvara , pentru că este o mare pierdere pentru toată lumea când asemenea valori pleacă dintre noi.

PS. Am mai scris despre două dintre cărţile lui Irvin Yalom : ,,Mama şi sensul vieţii ” aici şi ,,Problema Spinoza “ aici .

 

Advertisements

One thought on “Book review : Irvin D. Yalom – Călătoria către sine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s