Aproape că sunt tentată să spun că a fost o carte cu care mi-am pierdut timpul, mai ales pentru că m-am încăpăţânat să o duc până la cap. Având în vedere totuşi că am citit-o numai pe plajă/în avion/în maşină, pentru că este fix genul ăla de carte, nu am simţit că mi-a răpit timpul, aşa că nu îi port resentimente 🙂

Bonjour, fericire! este scris de o americancă cu origini franţuzeşti, pasionată de tot ceea ce înseamnă cultura franceză, şi care, din acest motiv, a locuit o perioadă în Franţa, timp în care a studiat cu atenţie franţuzoaicele, şi a încercat să afle care este pentru ele secretul joie de vivre, secretul fericirii.  Pornind de la ideea că franţuzoaicele ştiu să se bucure de viaţă mai din plin decât restul lumii, americanca noastră porneşte într-o călătorie în care încearcă să înţeleagă ce anume este acel ,,je ne sais quoi ’’ al franţuzoaicelor, de ce acestea sunt considerate etalon al ,,trăitului frumos ’’  .

Concluzia lui Jamie Cat Callan este dezarmant de naivă – pentru că franţuzoaicele ştiu să se bucure de lucrurile mărunte, de fiecare detaliu al zilei, de momente banale cărora oamenii de rând nu le dau importanţă. O idee cu adevărat revoluţionară, pe care nu am mai auzit-o niciodată până să dau de cartea asta.

Pe măsură ce am citit cartea însă, mi-am dat seama că nu este doar plină de platitudini, ci că pe alocuri musteşte de prostie, efectiv.

Nu sunt o persoană care să creadă în lucruri care se apropie de ezoteric, aşa că dacă începi să îmi vorbeşti de muza fericirii şi de cum să găsesc un sens când dau cu mătura…s-ar putea să te înjur direct. Iaca, sper să vă iluminaţi şi voi :  ,, Da, chiar şi măturatul prin bucătărie poate să vă aducă joie de vivre, dacă nu vă grăbiţi şi vă concentraţi asupra felului în care gestul vă leagă de atâtea persoane dinaintea voastră, care şi ele au măturat o podea de bucătărie. ’’ Ba mai mult…măturând, s-ar putea să ne întâlnim şi cu Muza Fericirii, să ştiţi: ,,Da, orice activitate banală – chiar şi spălatul vaselor sau strânsul frunzelor din curte- o va îmbia pe muza fericirii să iasă din ascunzătoare. ’’   Nici nu m-am dezmeticit bine din şocul că există o Muză a Fericii, că dau iar de ea .,,Dacă ai gânduri sexy şi te simţi sexy, dacă sutienul şi chiloţeii se asortează (franţuzoaicele insistă asupra acestui aspect! ) îţi infuzezi existenţa cu sexualitate şi senzualitate. Cam aşa se întâmplă şi cu muza fericirii. Dacă eşti fericită şi ocupată, şi ea te va vizita des. Muza fericiii vrea să vină acolo unde se ţine petrecerea, acolo unde oamenii se simt bine. La fel e şi cu lenjeria. Dacă porţi dantelă şi mătase, muza iubirii te va remarca.’’

Că tot veni vorba de lenjerie, a fost un prilej pentru ca autoarea să îşi manifeste uimirea că unii oameni încă mai pun rufele la uscat pe sârmă/uscător, ea pur şi simplu nu putea concepe că nu există peste tot în lume dry cleaner : ,,Când am aflat că în Auvillar nu exista uscător de rufe, trebuie să recunosc că am fost cam supărată. Eu nu mai spălasem şi nu mai întinsesem rufe pe sârmă din copilărie. ’’

Dovezile de ignoranţă continuă- ,, E surprinzător să vezi câte franţuzoaice au în casă un fier de călcat şi o masă de călcat.’’  Serios, femeia zici că e picată din lună. Ori, în condiţiile astea, femeia asta are pretenţia să scrie o carte întreagă de sfaturi despre cum să îţi trăieşti viaţa? Ce glumă proastă.