Lifestile

Seria de expat : Viaţa unei românce în Franţa – Interviu cu Andreea Pîrvan

Ne întoarcem pe meleaguri mai apropiate săptămâna asta, cu o nouă poveste în care, statistic vorbind, s-ar putea să se regăsească mai mulţi dintre voi. Comunitatea de români din Franţa este una foarte mare, probabil şi datorită faptului că cele două culturi sunt destul de apropiate.  Însă dacă acest lucru este suficient pentru a te integra mai uşor aflăm de la Andreea, care locuieşte cu soţul ei acolo de trei ani de zile.

Ce te-a făcut să pleci din România ?

Împreună cu soţul meu (care la vremea respectivă nu era încă soţ), am decis să “ne încercăm norocul” în Franța. Nu ştiam dacă vom reuși să ne integrăm sau nu, dar eram pregătiţi să testăm. Personal, aveam în minte de câţiva ani ideea de a locui într-o altă ţară din Europa pentru ceva vreme. Îmi place foarte mult să călătoresc şi de fiecare dată când descopeream o ţară, mă întrebam cum ar fi să locuiesc acolo, dacă m-aş putea integra, ce anume mi-ar plăcea în ţara respectivă, ce mi-ar displăcea, etc.

De cât timp ai plecat, şi unde locuieşti acum?

Am plecat în 2014, locuim în Bretania, într-un oraș micuţ, dar chic, nu departe de ocean. La început am locuit într-un sat (la 10 km de acest oraş) timp de 6 luni. Era amuzant pentru mine că toţi oamenii îmi spuneau “bonjour” fără să mă cunoască. Exact cum se întâmplă la satele din România.

De ce Franţa?

Franța pentru că au mâncare delicioasă, brânzeturi, vinuri pentru toate gusturile, parfumuri şi haine elegante. :)) Glumesc, desigur. Soţul meu este medic stomatolog, toată lumea ştie că în România sistemul medical este deficitar. În Franța pacienții sunt rambursaţi în mare parte 100%, deci merg la medici de toate specializările, le place să aibă grijă de ei. Face parte din cultura lor să se îngrijească din punctul ăsta de vedere. Deci i-a fost mai uşor decât în România să îsi cumpere un cabinet şi să-şi desfășoare activitatea în linişte, fiind de altfel şi singurul dentist din localitate (a cumpărat cabinetul dentistului care a ieșit la pensie).

Ce îţi place cel mai mult acolo ?

Hmmm… Depinde din ce punct de vedere. Îmi place că oamenii sunt relaxaţi şi respectuoşi. Îmi place cultura lor. Îmi place faptul că ai libertatea de a fi tu fără ca ceilalți să te judece. Îmi place faptul că oamenii folosesc mereu “s’il te plaît” şi “merci”. 🙂 Sistemul (medical, educaţional şi transportul) funcționează din inerţie, fără să fie nevoie să te gândești să faci tu ceva “revoluţionar”.

Care sunt aspectele care te deranjează în Franţa ?

La început mă enerva foarte tare faptul că nu puteam face chestii administrative de pe o zi pe alta. Trebuie să ai întotdeauna RDV (rendez-vous) pentru orice ai vrea să faci. Nu se întâmplă nimic de pe o zi pe alta. Trebuie să fii foarte organizat, să te gândești la toate, să le programezi, iar apoi să aştepţi. Acum m-am obişnuit şi pe de-o parte mi se pare normal să nu faci lucrurile în grabă, pe de altă parte, în România poţi obţine tot ce vrei, când şi cum vrei. În România se poate orice “repede”. Ceri azi pentru că ai avut nevoie ieri, e ok, poţi rezolva. În Franța nu.

21684663_1512227878835870_524501398_o
Bretania, regiunea unde locuieşte Andreea

 

În ce măsură te simţi integrată în noua ţară?

Primul an a fost destul de dificil pentru că nivelul meu de franceză nu era suficient de bun pentru a putea găsi un job în domeniul meu de activitate. Aşa că am luat decizia de a merge la facultate pentru a mă putea integra, pentru a învăţa limba franceză ca ulterior să pot lucra. Partea bună este că aici poţi face studiile în alternanță, adică 2 săptămâni pe lună eşti la facultate, două săptămâni la firmă, fiind plătit toată luna. Ai statutul de salariat, nu de student, deci prezenţa este obligatorie pe toată perioada contractului. Desigur, nu a fost uşor, dar atunci când obiectivul tău este îndeplinit, rămâi numai cu amintirile frumoase. 🙂 Astăzi lucrez ca şi consilier bancar la Société Générale.

Există o comunitate mare de români acolo ? Ai luat contact cu ei, ţi-ai făcut prieteni printre ei?

Da, deşi oraşul în care locuim este cât Curtea de Argeş, există o comunitate mare de români. Majoritatea dintre ei practică profesii medicale şi locuiesc de ani buni în Franța. Ne întâlnim cu diverse ocazii: la restaurant, ba mai facem câte un grătar acasă la unul dintre noi, ba ne mai plimbăm la ocean. În limita timpului disponibil, desigur.

Ţi-ai făcut prieteni printre localnici?

Da, da. Avem prieteni francezi. Anul trecut am petrecut Crăciunul împreună ca să vedem cum păstrează ei tradiţiile. Ne vedem des în weekend uri, am plecat chiar şi în vacanțe cu ei. Am închiriat un mini-bus şi ne-am distrat copios pe drum. Ne-au arătat locuri foarte frumoase, dragi lor.

A existat vreun episod când te-ai simţit desconsiderată de localnici, pentru că eşti româncă?

Nu cred că “desconsiderată” este termenul potrivit, dar sigur că la începuturile noastre aici, atunci când nu vorbeam foarte bine limba, oamenii au fost reticenți. Însă bretonilor după ce le câştigi încrederea, îţi devin foarte fideli şi te poţi baza pe ei.

21767457_1512251325500192_227995983_n
Bretania

 

Sunt localnicii curioşi să afle lucruri despre ţara ta atunci când le spui că eşti româncă, sau sunt indiferenţi?

Da, sunt curioşi să afle detalii despre ţara noastră. Am întâlnit şi francezi care au vizitat deja România, care au medici români, care au citit despre Ceaușescu sau care au avut schimb de experiență când erau elevi/studenţi cu români şi au păstrat ani de zile legătura cu prietenii români. Am întâlnit francezi care mi-au spus că deşi reputaţia românilor în Europa nu este cea mai bună, ei au cunoscut români extraordinari, pe care îi respectă şi cu care au colaborat foarte bine profesional sau personal. De asemenea, am văzut la tv (about întâmplător) destul de multe documentare sau emisiuni despre România.

Cum este piaţa muncii în Franţa?

Depinde în ce domeniu cauţi job. În general nu poţi lucra dacă nu vorbeşti limba lor, chiar dacă tu cunoşti alte 5 limbi, iar jobul tău se presupune a fi în engleză, de exemplu. Tot trebuie să vorbești franceză. Sunt foarte naţionalişti din punctul ăsta de vedere. Nu e neapărat rea-voință ci mai degrabă faptul că ei nu sunt poligloţi.

Ai învăţat limba, sau o ştiai deja?

Vorbeam franceză la nivel conversaţional. Aici mi-am îmbunătățit cunoştinţele.

Cât de des vii în ţară?

Cam de două ori pe an, de obicei. Avem norocul că au venit părinții şi prietenii în vizită sau ne-am văzut în alte oraşe din Europa.

Pe o scară de 1 la 10, cât de dor îţi este de România?

Hhhmmm… Nu mi-este foarte dor de România. Mi-e dor de oameni, nu de ţară. Sau de anumite perioade din viața mea: de exemplu când mă distram cu prietenii în centrul vechi din Bucuresti…:) Vara aceasta am stat o lună în România (am avut ceva treburi) şi mi se făcuse tare dor de Bretania, de casa noastră de aici, de mâncare, de prietenii de aici, etc.

 

De ce anume ţi-e dor din ţară, cine / ce îţi lipseşte?

Mi-e dor de părinți cel mai des. Şi de timpul petrecut cu prietenele mele. Aveam obiceiul de a ne bea cafeaua împreună în fiecare duminică

Ce ai vrea să iei din Franţa şi să aduci în România?

Multe. :)) Francezii sunt oameni foarte parolişti. Când spun că vor face ceva, se vor ţine întotdeauna de cuvânt. Faptul că ei se respectă. Pauza de masă este pauză de masă (în general de la 12-14), lucrează 35h pe săptămână, au grijă să mănânce bine, fac sport şi nu îi interesează de capra vecinului. Au grijă să îmbătrînească frumos, îsi asumă vârsta cu demnitate, femeile nu sunt vulgare. Pentru ei vârsta pensionării reprezintă o a doua tinereţe. Îşi cumpără rulote şi pleacă în lume. Se bucură de viață până în ultima clipă. Din păcate la noi bătrânii nu au aceeași viziune asupra vieții (începând cu vârsta a treia). Ei trăiesc bine şi neavând venituri foarte mari. Aş mai lua în România sistemul de sănătate, autostrăzile şi sistemul educațional. Atlanticul, Alpii şi atelierul lui Brâncuşi de la Paris, pe care el l-a donat statului francez, după ce statul român l-a refuzat… De asemenea mi-ar plăcea ca şi românii să trieze deşeurile menajere. Dacă nu pentru binele planetei noastre, măcar pentru dispariţia gropilor de gunoi absolut hidoase, de lângă fiecare oraş.

Ce ai vrea să iei din România şi să aduci în Franţa?

Ambiţia, creativitatea şi disponibilitatea românilor. Faptul că noi facem haz de necaz şi în cele mai grele situații. Suntem mult mai optimişti când ne este greu, în comparație cu francezii. Şi pe părinții mei, desigur.

21641229_1512234062168585_1293461832_n
Bretania

 

Crezi că a fost decizia corectă să părăseşti România ?

Cu siguranță da. Am crescut foarte mult în perioada asta. Am învățat multe lucruri şi m-am îmbogățit spiritual.

Vrei / vreţi să vă mai întoarceţi în România ? De ce da / nu ?

Nu vrem să ne mai întoarcem (cel puțin nu în viitorul apropiat) pentru că acum ne simțim “acasă” aici. Pentru că aici ne câştigăm pâinea, pentru că avem familie şi prieteni şi aici, pentru că ne place la nebunie să ne petrecem weekend ururile la ocean, să mâncăm fructe de mare. Şi pentru că deocamdată trebuie să ne plătim creditele aici. :)))

21684674_1512227475502577_260210765_o

Ai recomanda şi altora să încerce o perioadă mai lungă să locuiască în afara ţării? De ce?

Pentru noi a fost o experiență foarte bună, deoarece te obligă să îti depăsesti anumite limite, să îti ieşi din starea de confort. Cum poţi deveni altfel mai bun decât dacă nu îti iesi din starea de confort? Aş recomanda şi altora să încerce să locuiască în afară ţării (o anumită perioadă de timp), căci pot descoperi o lume mai bună.

Acum e subiectiv, desigur. Depinde de cat de puternic e fiecare. De cât de atasat e de persoanele si de lucrurile din România. Depinde de experientele anterioare ale fiecăruia. Asta am uitat sa specific. Plus ca orice schimbare e grea. Mie mi-a fost foarte greu în primul an la București pentru că îmi pierdusem reperele. La fel s-a intamplat si cand m-am mutat în Franța. Perioada de acomodare e mai dificila.

Lumea asta e atât de mare şi de frumoasă, încât ar fi mare, mare păcat să nu o descoperim. Noi ne gândim destul de des la a încerca un an sabatic pe o insulă exotică, gen Reunion, Martinica sau Polinezia Franceză. Mai avem nevoie de puţin curaj şi de o foarte bună organizare, căci nu este uşor când o iei de la început. Nu excludem varianta de a încerca şi alte oraşe/ţări în viitor. Deocamdată suntem foarte bine aici, dar dacă pe viitor vom considera că în altă parte ne poate fi mai bine, cu siguranță vom face schimbarea. Schimbările te ajută să evoluezi.

…………………………………………….

21761598_1516547851737206_8871181313299155719_n
Foto : Alex Domnisoru (Fotograful tau)

Se pare că Andreea a reuşit deja să asimileze toate lecţiile bune ale franţuzoaicelor, recunoscute pentru eleganţa şi stilul lor, pentru că uitaţi ce mireasă frumoasă a fost de curând, nu aveam cum să nu vă arăt!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s