Doar nu credeați că am avut parte doar de super cărți, și lecturi revelatoare în 2017, nu? Ca și în anul trecut, vă las la un loc cărțile care m-au dezamăgit / au fost sub așteptări anul acesta, și motivele le aveți mai jos.

PS. Topul este într-o ordine aleatorie.

1. Eric Emmanuel Schmitt : Otrava iubirii

Deşi este unul din romancierii mei preferaţi, deja la el ,,carte” a început să însemne o nuvelă, cu scris maaare, cu spaţiere şi mai maaare, şi chiar şi în condiţiile astea, de abia atinge suta de pagini. Genul de lectură pe care o parcurgi într-o oră. Tot timpul abordările de genul mă enervează, pentru că le văd ca pe un semn că autorul, în loc să se concentreze pe scris, a ajuns să se concentreze numai pe profit, mizând pe faptul că ,,fanii” vor cumpăra oricum. Atâta ca fanii se mai şi satură de oportunism. Şi să ne înţelegem : nuvela în sine nu mi-a lăsat nici o impresie.

2. Jill Alexander Essbaum – Casnica

Despre Casnica am scris aici. Ideea este că decât să încerci să construieşti o replică la un roman atât de bun cum este ,,Anna Karenina”, mai bine stai în banca ta.

3. Aziz Ansari – Dragostea modernă

Genul de carte cu un marketing perfect, dar absolut goală de conținut. Aziz Ansari este actor de stand up comedy in State, și scriitor și actor principal în serialul-comedie Master of none. Peste tot, cartea este descrisă ca fiind un studiu sociologic asupra felului în care iubim și căutăm iubirea în zilele noastre, însă studiul se vrea a fi presărat de ,,umorul” și ,,ironia fină” a autorului. Care umor și ironie…mie mi-au scăpat complet. Nu am râs deloc, nici măcar n-am zâmbit citind cartea. Cât despre partea sociologică…E o carte plină de truisme, și atât. Nu am învățat absolut nimic citind-o, nu simt că am rămas cu nimic după. Epic fail!

4. Eugen Ovidiu Chirovici – Cartea oglinzilor

După câtă reclamă i s-a făcut ca fiind ,,fenomenul editorial internațional al anului 2016″, mă  așteptam la o capodoperă, la un thriller psihlogic de tipul ,,Fata din tren” care să mă lase năucă în urma lecturii. Când colo…am primit un roman polițist. Genul ăla de roman în care citești 300 pagini numai ca să afli ,,Cine e ucigașul” . Mărturisesc din start, părerea mea este automat influențată despre faptul că nu gust deloc, dar deloc genul polițist, mi se pare un fel de Cenușăreasă a literaturii, lucru despre care am mai scris aici . Spre deosebire de ,,Fata din tren” însă, ,,Cartea oglinzilor” nu m-a convins. Am scris despre carte aici.

5. Jack Kerouac – Pe drum

N-am înțeles-o, nu mi-a plăcut, n-am avut răbdare nici să  ajung la jumatea ei. Sorry, not sorry.

6. Jurnalul Annei Frank

Dacă v-am inflamat deja cu părerea mai neortodoxă despre Jack Kerouac , aflaţi că nici Jurnalul Annei Frank nu mi-a plăcut. Înţeleg că lumea, în general, atunci când citeşte cartea, o citeşte numai în cheia ,,fetei care a dat o faţă umană victimelor nazismului “, aşa că nimeni nu vorbeşte despre personalitatea execrabilă a fetei. Ăsta e motivul pentru care o să mă opresc şi eu aici cu comentariile. Deşi…

7. Esther Perel – Inteligenţa erotică

Plictisitoare .

8 . Eric Emmanuel Schmitt : Noaptea de foc

Nu mi-aş fi închipuit în trecut să îl trec pe Eric Emmanuel Schmitt într-un top al celor mai proaste cărţi citite de mine nu o dată, ci de două. Însă nici ,,romanul ” de faţă nu mi-a lăsat nici o impresie ( ,,roman ” cu indulgenţă, putea fi lejer o nuvelă) . Cred că ar trebui să mă opresc din citit Eric Emmanuel Schmitt.

 

Ca să compensez însă pentru lista de mai sus, în următorul articol o să încerc să strâng la un loc cărţile care mi-au plăcut cel mai mult pe anul în curs, poate vă face cu ochiul ceva!