Pentru că văd că seria de expat vă place cel mai mult, m-am gândit să vă prezint şi alte experienţe, nu doar pe a mea. Aşa că m-am apucat să caut în stânga şi în dreapta alţi români care locuiesc în străinatate, şi să le iau interviuri. Ce-a ieşit e fain de tot.

Începem în forţă, cu un interviu cu Andra Popescu, care locuieşte tocmai în Bahrain, de 3 ani de zile, cu soţul şi băieţelul ei.

 

Andra, tu ai un context foarte neobişnuit, trăieşti într-o ţară musulmană. Care a fost cel mai mare şoc cultural, când aţi sosit acolo ?

Cel mai mare soc a fost sa vad 90% din femei acoperite, iar unele dintre ele total, inclusiv mainile si fata. Vazusem doar in filme asa ceva. Ajungand aici simteam privirile oamenilor atintite asupra mea. Ulterior am vazut si alti expati, oameni imbracati normal, decent si mi-am dat seama ca era doar in mintea mea senzatia stranie.

 

Simţi vreun fel de constrângere dată de faptul că locuieşti într-un stat musulman ?Absolut deloc. Atat timp cat iti vezi de lucrurile tale, te imbraci decent, fara decolteuri, fustite scurte, nimeni nu are nimic cu tine.

 

În ce context ai plecat din România?

 

Mi-am urmat sotul, el aflandu-se aici cu mai bine de 2 ani inaintea mea.

De cât timp ai plecat, şi unde locuieşti acum?

 

Chiar luna aceasta am facut 3 ani! Bahrain-ul este impartit in orase, aflate unul langa altul. Insa, fiind mici ca dimensiuni par cartierele noastre. Sunt 29 de orase pe o suprafata mai mica decat cea a judetului Arges. De la un capat al tarii pana la celalalt faci aproximativ o ora cu masina.

De ce Bahrain?

 

Asa a fost sa fie 🙂 nimic nu a fost planuit. Sotul meu a venit cu detasare aici pentru o luna si iata ca sunt mai bine de 5 ani de cand traim, in plin desert, as zice.

Ce îţi place cel mai mult în Bahrain ?

 

Marea. Bahrain-ul fiind o insula imprejmuita de apa Golfului, avand o singura tara vecina “terestra” si anume Arabia Saudia – spun “terestra” pentru ca, de fapt, granita este prezenta pe o alta insula undeva la mijlocul distantei intre cele doua tari.

Care sunt aspectele care te deranjează în Bahrain ?

 

Vremea mai putin prielnica din timpul sezonului cald. La momentul asta vorbim de o temperatura resimtita la pranz de cel putin 50-55 de grade celsius, conditii in care munca pe santiere este complet suspendata incepand cu ora 12 si pana la apusul soarelui. Discrepantele sociale sunt un alt aspect care uimesc. De la oameni bogati pana la sclavia moderna. Expati din India, Filipine, Bangladesh care au cate doua- trei locuri de munca (ziua in constructii, noaptea ca paznici, soferi de taxi etc) pentru a supravietui dar si pentru a trimite bani acasa. La polul opus se afla oamenii cu stare care conduc masini de sute de mii de euro.

Ai un băieţel. Merge la grădiniţă acolo ? Cum este ţara, pentru a creşte copii?

Cat de curand planuim sa il inscriem la gradinita. Ca si mediu de interactiune cu alti copii si parinti, folosim playgroup-urile sau parcurile. Majoritatea sotiilor de expati – europeni in general, sunt casnice, ocupandu-se doar de copii. Asadar, da, este o zona ideala pentru familie, unde tu ca mama nu esti realmente nevoita sa mergi la serviciu, ci te poti ocupa de educatia copiilor, un lucru minunat as zice.

Pe de alta parte, daca lucrezi in timpul sarcinii si vrei sa continui dupa nastere esti obligata sa te intorci in campul muncii dupa 6 saptamani de la nastere, fata de Romania unde concediul de crestere al copilului este de 2 ani. In ceea ce priveste educatia, doar sistemul privat este cu predare in limba engleza, cel de stat are ca limba principala araba. Asadar, doar la scoli si gradinite private se poate merge. Bineinteles, preturile sunt pe masura.

În ce măsură te simţi integrată în noua ţară?

Nu pot spune ca m-am integrat 100%. Este o locatie provizorie. Nu ma vad aici peste 30 ani.

Există o comunitate mare de români acolo ? Ai luat contact cu ei, ţi-ai făcut prieteni printre ei?

Da, sunt multi romani aici. Ba chiar avem un grup micut de mamici romance cu care ne vedem saptamanal. De fapt, familia din Bahrain este reprezentata de prietene romance. In rest, nu am avut tangente cu alti conationali.

Ţi-ai făcut prieteni printre localnici?

Cunostiinte, mai degraba. Nu am intrat in contact direct cu multi localnici, iar cei pe care i-am cunoscut sunt sotii prietenelor mele.

A existat vreun episod când te-ai simţit desconsiderată de localnici, pentru că eşti româncă?

 

Absolut deloc. Romanii au o imagine foarte buna in aceasta zona, mai ales cei ce lucreaza in petrol si gaze. Oamenii pe care i-am intalnit fie nu au auzit deloc de Romania, fie deja cunosteau tara prin prisma afacerilor, studiilor sau sotiilor.

Sunt localnicii curioşi să afle lucruri despre ţara ta atunci când le spui că eşti româncă, sau sunt indiferenţi?

Nici curiosi, nici indiferenti. Multi dintre ei nu au auzit de Romania. Unii mi-au spus de Italia, facand legatura cu Roma, altii cu Armenia. In schimb, sunt si localnici fascinati de Romania, de tot ce inseamna Transfagarasan, Dracula, sarbatotorile de iarna, zapada. Cand povestesc despre tara noastra, o fac cu o sclipire in ochi. Iar noi suntem mandri ca oameni de peste mari si tari vorbesc frumos de Romania.

Cum este piaţa muncii în Bahrain ?

Nu m-as putea pronunta, dat fiind faptul ca nu am luat contact direct cu ea. Insa, cu ochiul liber se vad anumite discrepante : oameni saraci si oameni bogati, cei care castiga cativa dinari si cei care traiesc in lux. Asa cum am spus mai sus, unii oameni au cateva joburi, altii traiesc din afacerile proprii.

Sunt delimitate sa zic asa straturile: expatii de munca grea si prost platiti(slavi in adevaratul sens), expatii cu salarii decente, expatii pe pozitii mari si oamenii cu afaceri proprii. Despre job-ul preferat de catre europence in zona pot spune ca este cel de profesoara, in general la gradinite private. Timp liber si bani multi, cam pe principiul acesta se merge. Cand zic bani multi, fac o comparatie cu salariile din invatamantul nostru. In schimb aici este un salariu mic, tinind cont de costul vietii, care este foarte ridicat. Atat mancarea cat si chiriile sunt de cel putin 2 ori mai mari ca-n Romania. Asadar si salariul trebuie sa fie pe masura cheltuielilor din zona.

 

Ai învăţat limba?

 

Nu. Nu inca. Poate in viitor. Aici a doua limba este engleza, deci nu a fost neaparat nevoie sa stim araba.

Cât de des vii în ţară?

 

Incercam sa ajungem vara si de Craciun. Vara pentru a scapa de caldurile de aici, iarna pentru a petrece sarbatorile in familie.

Pe o scară de 1 la 10, cât de dor îţi este de România?

 

Nu as putea da o nota, insa imi e dor de locurile natale, verdeta, variatia de relief, anotimpul rece, fructele culese din gradina bunicilor etc. Sunt multe lucruri care imi lipsesc. Doar desert cat vezi cu ochiii ,in fiecare dimineata cand te trezesti ai senzatia ca retraiesti aceeasi zi. Vremea este mereu la fel…fie vara toamna sau iarna, soarele e mereu pe cer. Acest lucru iti creaza iluzia ca traiesti aceeasi zi la nesfarsit. Aici lipseste naturaletea care inca mai persista la noi, mai ales in zona noastra a Argesului. Venind aici am realizat cat de bogata si frumoasa este Romania.

 

De ce anume ţi-e dor din ţară, cine / ce îţi lipseşte?

Clar familia. Si aici vorbesc de toti: parinti, socri, surori, bunici, strabunici etc . In schimb, am cunoscut romani frumosi si aici,cu care avem relatii de prietenie. Acum viata trece altfel, fata de acum 3 ani cand nu cunosteam pe nimeni.

Ce ai vrea să iei din Bahrain şi să aduci în România?

 

Ritmul vietii de aici. Localnicii si nu numai, sunt de un calm rar intalnit. Nimeni nu se grabeste. Viata parca merge altfel inainte, fara stres, fara agitatia cu care am fost noi obisnuiti, mai ales in Bucuresti.

De asemenea, oamenii aici sunt calzi, zambesc copiilor, sunt mai deschisi ca noi. Oriunde mergem, se gasesc cineva sa se joace cu cel mic, sa ii faca cu ochiul, sa ii zica o vorba frumoasa. Lucru pe care nu l-am intalnit la noi, mai ales in Bucuresti.

Ce ai vrea să iei din România şi să aduci în Bahrain?

Oh, ne lipsesc multe lucruri de acasa. Familia, mancarurile traditionale, ploaia. Dupa familie, as aduce ploaia in zona asta 🙂 e atat de ciudat ca ploua doar cateva zile pe an, de obicei in ianuarie-februarie. Fiindca ploua atat de rar, soferii sunt panicati, nu stiu sa foloseasca luminile, au loc multe accidente. Este un haos total! In schimb, noi europenii savuram fiecare picatura. La ultima ploaie ne-am plimbat cu masina 2 ore, am batut in lung si-n lat Bahrain-ul.

Un alt aspect negativ in zona asta este faptul ca vara nu ai cum iesi afara cu copilul mai ales pe timpul zilei. Solutia aleasa de expati (europeni) este sa isi trimita familiile in tara de bastina, astfel copiii isi cunosc radacinile si evita temperaturile mari si uminitatea excesiva in acea perioada.

Crezi că a fost decizia corectă să părăseşti România ?

 

N-as spune ca am parasit. Doar am schimbat locatia pentru cativa ani. Dar nu se stie unde ne duce viata pe mai departe.

Vrei / vreţi să vă mai întoarceţi în România? De ce da / nu?

Nicaieri nu-i ca acasa. Clar da. In Romania ne avem radacinile si de ea vom fi mereu legati indiferent de disntanta. Oricati prieteni ai avea si oricat de bine ai duce-o, printre straini vei fi mereu un strain.

Ai recomanda şi altora să încerce o perioadă mai lungă să locuiască în afara ţării? De ce?

Aici depinde de fiecare om in parte, de planurile personale, de psihicul lui. Nu e usor sa fi strain intre straini, probabil stii. Cel mai important lucru este sa ai familia cu tine. Diferentele sunt mari intre Europa si Asia. Daca in vest gasesti o cultura oarecum asemnatoare cu cea din Romania in zona Golfului absolut totul este diferit. Depinde mult si de comunitati si de zona. Spre exemplu, aici nu oricine rezista la temperaturile ridicare, la cultura lor care este total diferita, multidinea de nationalitati cu care intri in contact. Chiar sunt multe aspecte de luat in calcul. Este un pas mare sa iti schimbi rezidenta, sa renunti la prietenii din tara, la locurile frecventate.

Îi încurajez pe toţi cei cu gânduri de emigrare, să o facă. Să nu judece pe nevăzute, din auzite, ci să-şi ia viaţa în mâini şi să trăiască experienţa expatului pe propria piele. Unii o pot percepe mai bună decât tot ce au trăit în România, alţii îşi vor face bagajele şi se vor întoarce, dar, mă repet, contează ce vrea fiecare de la viaţă.