Uncategorized

Revelația lui 2017 în materie de seriale : Black mirror

Mă entuziasmez foarte rar la seriale. Anul trecut, am făcut-o numai la This is Us, despre care am și scris aici. Așa că mă bucur să spun că și anul ăsta am găsit unul care să mă entuziasmeze în egală măsură, în ciuda faptului că nu are absolut nimic în comun cu This is us, în materie de temă/acțiune/abordare.

În momentul de față, Black mirror este considerat de către critici unicul serial de gen care există pe piață…în lume! Este o afirmație riscantă cel puțin, știu, dar, după ce am ajuns la zi, tind să le dau dreptate. De ce?

Serialul prezintă efectele negative ale tehnologiei în viața noastră. Nimic nou sub soare până aici, însă felul cum o face este…mindblowind. Fiecare episod este o narațiune în sine, care se concentrează pe un aspect negativ al tehnologiei. Episoadele nu au nici un fel de legătură între ele. Însă tocmai asta face acțiunea să fie foarte concentrată, fără binecunoscutele tărăgănări ale serialelor care se întind pe nu știu câte sezoane.

Producătorul Black Mirror, Charlie Brooker, a înțeles că publicul a cam început să se sature de acțiune lungită fără rost, doar de dragul ratingurilor anterioare bune, și a ales strategia mult mai grea, dar care s-a dovedit a fi corectă : mai puțin conținut, mai multă calitate. Nu există decât 3 sezoane până în prezent, fiecare sezon având 3 (sezonul 1), 3 ( sezonul 2), respectiv 6 episoade (sezonul 3). În general, fiecare sezon a apărut cam o dată la 2 ani, deci automat vedem o schimbare în raportul timp-calitate-cantitate : avem 3 episoade odată la 2 ani, față de o medie de 20 de episoade pe sezon, o dată la un an, pentru majoritatea serialelor.

Însă rezultatul este că fiecare episod în sine este memorabil, nu seamănă cu nimic din ce ai văzut până acum, și rămâne cu tine și după ce l-ai văzut. Fiecare episod propune o convenție : prezintă o posibilă realitate, într-un viitor apropiat, în care tehnologia, și mai avansată decât o cunoaștem în zilele noastre, ne afectează direct.

Poveștile în sine însă sunt o etalare de imaginație extraordinară, combinată cu un scenariu excelent. Vă dau câteva exemple.

Într-o lume în care cu toții avem lentile de contact care comunică cu un cip implantat în noi, tot ceea ce vedem/ experiementăm vreodată este înregistrat. Un bărbat, care observă la o cină între prieteni că soția sa pare atrasă de unul din invitați, o obligă să îi prezinte amintirile pe care aceasta le are cu invitatul respectiv. Pe ecran, ca la cinema.

Un cuplu se mută într-o casă nouă, însă în ziua imediat următoare, bărbatul moare. Însă femeia încercă un prototip de clonă a iubitului, care își trage informațiile din toată istoria social media a acestuia, din mesajele și emailurile sale, și învață în timp real cum să fie mai mult ca bărbatul decedat, din ceea ce îi spune iubita despre acesta.

Un turist american, aflat în vizită în Londra, intră într-un experiment al unei companii care face jocuri video . Experimentul este unul de realitate augmentată, care, în funcție de stimulii tăi anteriori, învață în timp real care sunt temerile tale și ți le proiectează, într-un joc de groază, dar care este, sau pare a fi cât se poate de pe bune.

V-am dat pe scurt doar premisa a trei episoade.

Titlul serialului vine de la imaginea noastră, pe care o proiectează orice fel de ecran negru (telefon, TV), etc, atunci când oprim dispozitivul respectiv.

MV5BMDRmOTZlOTEtNDdkMS00Yjg4LWJlYjgtZjA2NzkwZjMyNTk2XkEyXkFqcGdeQXVyMjYwNDA2MDE@._V1_Bonus : cum fiecare episod este de sine stătător, veți regăsi mulți actori cunoscuți, dar ce mi-a plăcut a fost densitatea de actori îndrăgiți din alte seriale/filme : din Harry Potter, Game of Thrones, și din War and Peace – ecranizarea BBC din 2016 (alt serial foarte bun!)

Eu vă las și trailerul pentru sezonul 1 aici, pentru că eu una mereu mă uit la trailer înainte, să îmi fac o idee despre ce urmează să văd. Însă în cazul de față, știu că și eu m-am uitat la trailer și nu mi-a spus prea multe, pentru că prezintă bucățele din fiecare poveste din sezonul 1, și cum fiecare narațiune în sine este complexă, încercarea de a le sintetiza pe toate în 2 minute jumate…e cam problematică.

Însă eu sper să mă credeți pe cuvânt și să îi dați o șansă, că recomandări de seriale nu am făcut până acum decât o dată pe an! 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s