Carti

BOOK REVIEW : Farida Khalaf & Andrea C. Hoffmann – Povestea Faridei – Fata care a învins ISIS

Romanul de față este de fapt povestea adevărată a Faridei, o adolescentă kurdă, din Irak, scrisă însă de jurnalista Andrea C. Hoffmann . Aceasta din urmă a găsit-o pe Farida într-o tabără de refugiați din Germania, și a convins-o să spună lumii prin ce a trăit atunci când a fost luată prizonieră de teroriștii din ISIS (Statul Islamic).

Romanul se deschide cu viața Faridei înainte de atacul ISIS, atunci când locuia în Kocho, o regiune din nordul Irakului, aproape de granița cu Siria, împreună cu părinții și frații ei. Avea o existență liniștită, fericită, și visa să se facă profesoară de matematică. Însă soarta ei s-a schimbat în vara anului 2014, pe când avea doar 18 ani, când organizația teroristă Statul Islamic a atacat satul ei, și a luat prizonieri pe toți membrii satului. Au despărție bărbații de femei, iar Farida a fost curând despărțită și de mama ei, și vândută ca slavă altor membri sau simpatizanți ISIS.

Ceea ce a urmat este o poveste și totodată o lecție de viață despre curaj, eroism și dorința de a supraviețui în ciuda întâmplărilor oribile care ți se pot întâmpla. Adolescenta a trebuit să opună rezistență încercărilor de convertire religioasă, viol și căsătorie forțată, să fie despărțită brutal de familia ei,  amenințată continuu, tratată ca o sclavă, umilită, bătută până își pierdea cunoștința, nemâncată și nebăută zile întregi.

17571772_1668473726503878_736986887_oTânăra a dat dovadă de un curaj incredibil într-o situație care părea fără ieșire și a decis să facă publică întâmplarea ei, rezultând un volum de memorii impresionant despre cum este afectată pentru totdeauna viața unor oameni simpli, nevinovați, prinși în violența unor fapte de neconceput.

Aspectul care m-a făcut însă să îmi vină uneori să dau cu cartea de pământ a fost legat de fanatismul religios al fetei, care transpare prin toată cartea. Eroina face parte din religia yazidită, pe care o practică o parte dintre Kurzi, și care are atât elemente din Islam, cât și din creștinism. Pentru ISIS însă, neîmpărtășind aceiași religie, yazidiții sunt considerați niște necredincioși, motiv pentru care, odată ce îi iau prizonieri, încearcă să îi convertească pe yazidiți la religia lor. Și deși eu admit că fiecare ar trebui să fie liber să aibă ce religie vrea și să nu dea explicații pentru asta, argumentul ăsta nu mai contează în cazul situației Faridei, pentru că membrii ISIS aveau un singur ,, adevăr ” : că religia lor este cea adevărată, și că restul trebuie să le urmeze calea. Astfel că, la început, teroriștii le spun prizonierilor că cine trece la religia lor este liber să plece de îndată. Moment în care absolut nimeni nu încearcă de fațadă să accepte, pe principiul ,,Zi ca ei, și fă ca tine. “, chiar dacă oricum se presupune că religia, dacă o ai, o ai în suflet.

Mai există, de-a lungul cărții, nenumărate momente în care, înainte să i se facă ceva rău, Faridei și prietenelor ei li se dă mai întâi ocazia de a se converti la religia torționarilor, însă refuză categoric de fiecare dată, pur și simplu nu iau în calcul varianta de a o face de fațadă . Și se vede că toate, absolut toate acțiunile tinerei sunt făcute sub imboldul religiei, astfel că nu pot să nu mă întreb în ce măsură dedicarea asta este într-adevăr de admirat.

Oricum ar fi, cartea nu are cum să te lase indiferent, te doare parcă pe tine doar să citești și îți imaginezi prin ce traume pot trece niște fete nevinovate, și de cât rău pot fi capabili unii oameni, care, mai rău, își justifică comportamentul inuman și acțiunile abjecte în numele religiei.

Sentimentul cu care rămâi, după ce citești Povestea Faridei, este în primul rând unul de recunoștință pentru țara în care te-ai născut. Mai ales după deznădăjduirea prin care am trecut mulți dintre noi la începutul acestui an, odată cu evenimentele politice binecunoscute deja lumii întregi, sentimentul multora era unul de dezamăgire profundă de România, chiar idei de a părăsi țara, fără a mai te uita în urmă, sau, în cazul meu, întrebarea ,, Eu în ce țară să mă mai întorc? ”

Însă o poveste de viață reală cum este cea a Faridei te face să înțelegi că poate problemele tale nu sunt atât de catastofrale precum crezi, și că există locuri de zeci de ori mai rele unde să trăiești, locuri unde nu ai parte în primul rând de securitate fizică, unde nu ai nici o certitudine că vei mai apuca ziua de mâine. Nu zic că ar trebui să ne comparăm cu cei care se află într-o situație mai proastă ca a noastră, zic însă că uneori o schimbare de perspectivă te poate ajuta să vezi mai bine țara ta într-o imagine de ansamblu, și poate să mulțumești, după mult timp, că te-ai născut în România și nu altundeva.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s