Prima carte de non-ficțiune a Ioanei Chicet – Macoveiciuc, mai cunoscută sub aliasul Prințesa urbană, a fost o surpriză foarte plăcută pentru mine. Îi citesc blogul, și îi citisem și prima carte de non-ficțiune, O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă, al cărei merit este, din punctul meu de vedere, faptul că a reușit să fie o lectură frumoasă și captivantă pentru o cititoare care nici măcar nu are copii.
De fapt ăsta e meritul Ioanei : cred că ar putea scrie despre orice, și ar putea să transforme subiectul într-unul interesant. Așa că eram foarte curioasă cum se prezintă primul ei roman, și m-am bucurat să văd că mi-a depășit așteptările!
În primul rând, este o carte pozitivă, o lectură ușoară și plăcută, universul creat de Ioana îți dă o stare de bine.
Apoi, personajele sunt construite cu vino-încoa! Parcă îți fac cu ochiul, galeșe, să te facă să te îndrăgostești de ele. Mai ales Miruna, personajul principal, o tipă atât de haioasă în aiureala ei, cu șosetele ei veșnic desperecheate, și sufletul de copil prins într-un corp de adult…
În afară de Miruna, romanul se mai învârte în jurul vieților a 5 alte femei, toate însărcinate. Împreună cu Miruna, cele 6 femei, toate în trimestrul 3 de sarcină, încep, în fiecare Miercuri, cursuri de Lamaze (de aici și titlul Miercuri, respirăm ), și deși au niște caractere foarte diferite, ajung să se împrietenească și să se ajute în crizele care apar în viața lor, deoarece pe măsură ce sarcinile avansează, și viețile lor se complică progresiv.
Mi-a plăcut faptul că autoarea a păstrat tema care a consacrat-o, parentingul, și în primul ei roman, pe de altă parte văd asta ca pe un minus la modul că automat și-a limitat publicul cărții la femei, ba mai mult, la femei preocupate măcar vag de ideea maternității, altfel, nu văd cum ar putea prinde la altcineva genul ăsta de carte.
Mie mi-a plăcut povestea în sine, romanul urmărește șase fire narative care se întrepătrund, dar sunt ușor de urmărit, oricum.
Felicitări, Prințesă urbană, și îți aștept și următorul roman!
One thought on “Book review : Ioana Chicet – Macoveiciuc – Miercuri, respirăm”