Carti

Trash the book : Jill Alexander Essbaum – Casnica

Romanul Casnica, al scriitoarei Jill Alexander Essbaum, se vrea a fi o variantă modernă a mult mai cunoscutului Anna Karenina, ceea ce din start pune o miză mare asupra autoarei, în încercarea de a plasa un ,,ce ar fi dacă “ din zilele noastre al poveștii lui Tolstoi. Dacă mă întrebați pe mine,  a eșuat lamentabil.

casnicaTrebuia să-mi dau seama care-i treaba cu romanul încă din descrierea de pe copertă : ,,Anna Benz aminteşte de Karenina, combinând în plus senzualitatea periculoasă din Cincizeci de umbre ale lui Grey şi disperarea Doamnei Bovary “  (nu, nu am văzut descrierea asta când am cumpărat-o, am luat-o online. ). Ori ce critic, care a formulat enunțul de mai sus, poate crede că poți să pui în balanță un roman ca Anna Karenina cu unul ca 50 shades of grey, și să faci din asta o strategie de marketing? Cititorii lui Tolstoi nu au nimic de-a face cu cei ai lui E.L. James.


Despre ce este vorba în roman : Anna Benz, o americancă aproape de 40 ani, este căsătorită cu elvețianul Bruno, bancher, cu care are 3 copii. S-a mutat în Elveția, într-un orășel de lângă Zurich, în urmă cu 9 ani de zile, duce o viață prosperă, este o femeie rafinată și atrăgătoare, dar profund nefericită.

Este plictisită de viața ei, și pare să nu aibă nici un interes, în afară de sex. Nu are nici o ocupație, așa că se apucă de niște cursuri de limba germană, și de niște aventuri, în paralel. Cealaltă activitate a ei este mersul la psiholog, la care merge la îndemnul soțului său, sătul și el de nefericirea ei. Însă merge la psiholog fix degeaba, pentru că nu îi dezvăluie cu adevărat mare lucru doctorei Messerli, astfel că nu avansează deloc, deși este evident că Anna e incapabilă să își înțeleagă de una singură stările și pornirile.

Principalul defect al romanului este construcția unui personaj atât de antipatic : o femeie întreținută, care n-a lucrat o zi în viața ei, care se lamentează întruna de viața ei, dar nici nu vrea să facă absolut nimic să își schimbe viața, fiind de o pasivitate care te face să îți vină să o iei de umeri și să îi zici ,,Trezește-te, femeie! “

Înțeleg ideea cărții ca exercițiu pentru cum ar fi arătat viața Annei Karenina în prezent, însă nici măcar ca exercițiu nu a reușit să îmi capteze atenția, a fost  o carte greu de dus la capăt, în primul rând din cauza faptului că se concentrează pe trăirile unui personaj principal cu care nu doar că nu ajungi să empatizezi în veci, dar ajungi chiar să îl urăști.

Nu mi-a plăcut și nu recomand…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s