Carti · Uncategorized

Book review: Mihaela Radulescu – Cum iubesc barbatii

Noua carte a Mihaelei Radulescu a fost o dezamagire, in mare parte, pentru mine. Sunt exact ideile din cartile trecute, reciclate, cu insistenta mai mare pe partea moralizatoare.

Practic, desi ea isi promoveaza cartea ca fiind despre sentimentul iubirii, asa cum este trait atat de femei, cat si de barbati, acesta este numai punctul de plecare pentru o carte cu sfaturi…despre ORICE.

-sfaturi despre cum sa ne mentinem sanatosi: ,,Nu suntem grasi pentru ca suferim de vreo boala, ci pentru ca n-avem ambitia sa ne smulgem dulciurile, grasimile si painea din fata.” (exemplele la capitolul asta continua de-a lungul intregii carti)
-despre faptul ca trebuie sa mergi la dentist (Are un text numai despre asta!) : ,,Doar sa nu exagerati cu ingrijitul si sa alegeti prost nuanta ,,alb WC” – adica aia neverosimil de alba (…)”
-…pana la cum sa ne aranjam casa (!?) : ,,Asa cum intr-o mancare reusita nu-si au locul chiar toate ingredientele, tot asa din casa ar trebui sa eliminam obiectele inutile si incomode, elementele care ne irita, tablourile care nu ne transmit nimic, covoarele care ne incurca.”
-despre cum sa ne crestem copii: ,, Cand ramai in pana de povesti, deschide o enciclopedie, vorbeste-i despre inventiile sau istoria lumii, da-i libertatea de a-si exprima talentele(…)”

…si multe alte sfaturi, date direct sau indirect. Nu neaga nimeni ca este o femeie cu experienta de viata, dar de aici pana la a da sfaturi despre orice e cale lunga.

Daca mai aveam vreo indoiala despre faptul ca aceasta e cea mai proasta din cele patru carti ale ei, textul de final vine sa imi spulbere indoielile, cu o rabufnire de feminism, inteles, ca in 90% din cazuri, gresit, cu urmatorul indemn adresat barbatilor:
,,Stiti, noi nu suntem masini de gatit, aspiratoare care doar primenesc aerul din jurul vostru sau instalatii de facut copii, ci suntem femei, deci avem visuri, planuri, indoieli, zile proaste, ciclu, angoase, temeri despre cat ne mai iubiti azi, fata de ieri….” Eu, una, fraza asta mi-o inchipui iesind din gura unei casnice cu bigudiurile in cap, cu o mana pe cratita si una in sold, amaratului care s-a intamplat sa ii iasa in cale in zilele alea cand e la ciclu si plina de angoase, ca sa folosesc chiar cuvintele autoarei.

Primele 3 carti ale ei chiar mi-au placut, mi s-au parut  calde, sincere, si mai pline de substanta. Aici sunt aproape numai texte care mascheaza diferitele ei nemultumiri la societatea romaneasca, la tot felul de excese care ne caracterizeaza, lucruri despre care am mai citit in prima ei carte, Despre lucrurile simple. Alt lucru care chiar mi-a placut la fostele carti erau povestirire in care dadea dovada de imaginatie si sensibilitate, acum vad ca nu a mai scris decat non-fictiune, nu inteleg de ce.

Ce-i drept, da dovada ca e aceeasi persoana preocupata de trairile ei interioare, pe care stie sa le puna pe hartie, lucru care nu-i usor deloc, si, ca si celelalte carti, te indeamna la reflectie…Dar asta dupa ce reusesti sa treci de toate truismele si moralizarile!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s