Uncategorized

Diana Florina Cosmin – Povestile unei inimi

Pe Diana Florina Cosmin o citeam cu mare placere de mult timp, lunar, in Cosmopolitan. Era primul articol pe care il citeam din revista, pentru ca scrie atat de bine, cu atata inteligenta si umor, incat devine genul ala de autor pe care il citesti cu creionul in mana. Asa ca am fost foarte fericita anul trecut, sa aud ca isi lanseaza carte, cu toate articolele din Cosmopolian, plus altele – Povestile unei inimi – Lectii de viata si de iubire pentru fetele single.

Ceea ce pare a fi o carte usurica, ,,pentru puicute”, nu se dovedeste a fi deloc asa. Drept dovada, are numai recenzii foarte bune, si deja primul tiraj s-a epuizat, lucru rar pe la noi. In cele peste 20 de esee, asistam la modul in care autoarea percepe dragostea si interactiunea cu sexul opus, prin intamplari personale, dar care dezvaluie exact atat trebuie, printr-un ton polemic, care te face sa iti pui niste intrebari in aceeasi masura in care iti va da niste raspunsuri. Practic, citesti biografia unei persoane pe cat de tinere, pe atat de mature, insa biografia este doar un punct de plecare pentru interogatiile asupra iubirii.

Desi se adreseaza a fi pentru fetele single, eu am citit-o cu acelasi placere, fiind si single, si cuplata. De fapt, este genul de autor care merge citit oricand ai nevoie de un gram de inspiratie, de liniste, sau de un pic de intelepciune.

Nu-i o carte de genul ,,Cum sa..”, desi titlul asta sugereaza ( de altfel, ma deranjeaza foarte tare cartile de genul). Tocmai, ca desi e atat de usor sa ajungi sa vorbesti in clisee cand vine vorba despre iubire, mai ales despre cautarea barbatului ideal, asta-i elementul de noutate cu care vine cartea, si care o face sa fie mai mult decat o Carrie Bradshaw de Romania: prezinta statutul de fata single dintr-o noua perspectiva. Nu cu idealizari romantice in care tu esti o damsel in distress si printul pe un cal alb te asteapta la colt, nu cu dulcegarii, filozofii, si idei prea abstracte, ci cu un ton sincer, pe alocuri amar, ideea de baza fiind ca, desi nu-i deloc usor pentru confortul tau psihic si sufletesc sa fii o persoana singura intr-o lume parca inconjurata de cupluri fericite, este o etapa absolut necesara in formarea ta ca persoana. Este perioada in care poti sa te descoperi in cel mai bine, fiindca, evident, cel mai bine poti face asta atunci cand esti doar tu cu tine. Mi-a placut mult, apropo de asta, ideea ei despre cat conteaza sa stii cine esti chiar si cand te lasa cineva intr-o camera complet goala. Fiindca atata timp cat tu nu descoperi ce gen de persoana esti, care sunt  asteptarile tale, ce poti oferi, si ce gen de persoana vrei sa fii, iti va fi destul de greu sa gasesti pe cineva care sa se indragosteasca de tine.

Mi-a placut mult si ideea cum ca nu trebuie sa ne mai batem cu pumnul in piept ca suntem femei ,,barbate”, independente, care n-au nevoie de barbati si tin mortis sa demostreze ca pot sa faca totul si singure, ca ne pierdem tocmai feminitatea si gratia : ,, Nu vrem sa fim protejate, pentru ca asimilam rasfatul cu slabiciunea.Vrem sa fim tratate ca egale ale barbatilor, dar fara partea cu berea, uitatul la meci si glumele de prost gust. Vrem sa fim iubite, dar nu ne dam seama ca un barbat are tot atat spatiu de manevra cu noi cat are un sofer care vrea sa intoarca in jeep intr-o garsoniera. Volan dreapta, perete. Volan stanga, perete. Volan inainte, nici o sansa. Singura varianta: datul inapoi.”

Si mi-au mai placut multe lucruri, pe care te las pe tine sa le descoperi si sa mi le spui, daca o sa citesti cartea. Eu o recomand cu draga inima!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s