La fel, când am fost să văd răsăritul de soare în deşertul Sahara, mă aşteptam la ceva care să îţi taie respiraţia, la un disc de foc, şi deşertul aurit. Când colo, în dimineaţa aceea a fost înorat (îţi poţi da seama cam care sunt şansele să fie înorat în Sahara?! ATÂT de ghinionistă am fost!), şi super- răsăritul meu de soare a arătat cam aşa:

Mai aveam, vag, în minte, câteva imagini-clişee rămase din vechiul serial Clona. Ei bine, acolo aşteptările mele au fost satisfăcute. Vopsitoria din Fes arăta exact cum văzusem eu, când eram mai mică, pe la TV:

Simţi, într-adevăr, că ai intrat într-o altă lume, o lume mai de demult. Îţi vine în minte imaginea numeroaselor fabrici, numai fier, beton şi sticlă, de la periferia Bucureştiului, şi rămâi consternat aflând că în Maroc lucrurile se fac încă aşa, tradiţional. Poate ştii deja că sunt recunoscuţi pentru covoare şi ţesături (valuri, eşarfe..). Sunt recunoscuţi tocmai fiindcă în majoritatea locurilor s-a păstrat încă modul tradiţional de fabricare. De fapt, asta mi-a plăcut cel mai mult la excursia din Maroc : a fost una cu adevărat culturală, am vizitat multe manufacturi şi ateliere, nu doar obiectivele turistice, şi am intrat în vorbă cu localnicii. Am facut o vizită, de exemplu, şi la un atelier de făcut covoare:

, am învăţat să îmi prind un văl aşa cum o fac marocancele, ba chiar, înspre finalul perioadei în Maroc, ajunsesem să merg pe stradă în turban şi şalvari!

Apropo de îmbrăcăminte, nu ştiam dacă să îmi fie ruşine sau să râd pe plajele din Maroc, unde eu, alături de alte europence, stăteam în costum de baie, cot la cot cu marocancele îmbrăcate din cap până în picioare în negru, cu hijab cu tot.

Totodată, ţie, europeanului, este foarte posibil să ţi se pară kitchos şi împopoţonat modul în care se îmbracă, fiindcă avem noţiuni foarte diferite despre ce înseamnă ,,frumos”..însă asta nu înseamnă că nu vei gusta la maximum plimbările prin bazarurile lor (numite ,,souk”-uri ), şi explozia de culoare care te va întâmpina acolo:

, nu mai vorbesc de explozia de arome, din binecunoscutele pieţe de mirodenii marocane:

Apropo de mâncare: dacă eşti gurmand, AICI e locul unde să vii! Trebuie neapărat să încerci tajin (uneori tadjin)ul lor (carne, de obicei de miel, cu legume), şi prăjiturile! Ai grijă, totuşi…am să îţi spun la modul foarte sincer la ce să te astepţi în Maroc, să nu pleci neavizat, cum am plecat eu – va fi aproape imposibil să nu ai probleme cu stomacul şi cu digestia. În grupul meu, din 40 şi ceva de oameni, peste 30 s-au îmbolnăvit, fiecare în altă zi, de la un alt fel de mâncare (mai ales din cauza apei folosite, care nu este potabilă, în cea mai mare parte. Ajunsesem să mă spăl ţi pe dinţi cu apă îmbuteliată, de frică să mai înghit vreo picătură). Mâncarea din hoteluri e ok, dar dacă iei orice de pe stradă, sau chiar de la benzinăriile de pe drum, s-ar putea să o păţeşti.

Ah, şi să mai ai grijă la hoţii de buzunare. Marocul este recunoscut pentru aşa ceva, iar la finalul excursiei noastre, ghidul nostru era foarte mirat că nimanui nu i s-a furat nimic.

Dar asta nu înseamnă că nu am avut parte de peripeţii. Dacă o să îmi aduc aminte de o întâmplare anume din Maroc, peste ani şi ani, va fi când am fost atacaţi de triburile berbere, în deşertul Sahara. Da, nu-i glumă! De asta îţi spun sa te gandesti de doua ori, daca vrei sa vizitezi Marocul.

Cum s-a întâmplat: ne-am trezit la ora 2 AM, pentru că aveam să mergem 2 ore până la intrarea în deşert, şi apoi încă o oră prin deşert, fie pe cămilă, fie prin nisip, pentru a vedea răsăritul de soare. Ne-am luat şi toţi banii, şi paşaporturile la noi, pe principiul că poate în cameră nu e indeajuns de sigur (ironia sorţii…). La intrarea în deşert, cei care au mers pe cămile înaintaseră puţin faţă de cei care au decis să meargă direct pe jos, ori aceştia din urmă au păţit-o. Era întuneric, eram, literally, in the middle of nowhere, când un trib de berberi au înconjurat grupul şi au început să tragă de oameni. Până la urmă, cei care organizaseră excursia au ajuns prin a se lua la bătaie cu berberii pentru a-i alunga, dar toată lumea era moartă de spaimă, şi nimănui nu ii mai păsa de răsăritul soarelui (care răsărit…l’ai văzut.).

De ce îţi mai spun să te gândeşti de două ori: nu pleca în Maroc în ideea că o să vezi o ţară exotică, şi o cultură aparte. Nu mă înţelege gresit, o sa vezi astea din plin, dar o să vezi şi foarte, foarte multă mizerie şi sărăcie, la tot pasul. Şi Thailanda, deşi într-o mai mică măsură, e la fel de plină de contraste între fabulos şi modest.

Dacă până acum spuneai despre România că e o ţară săracă, o să te gândeşti de două ori până să mai spui aşa. Uite de ce:

Ah, şi uite cum arată şi o sală de clasă la ei :

Şi asta în condiţiile în care se consideră că Marocul este una din cele mai evoluate state din Africa, indiferent de domeniul despre care vorbim.

Oricum, se merită să vizitezi Marocul, sunt atâtea oraşe : Fes, Marrakesh, Tanger, Rabat, Meknes, Casablanca, Volubilis, cu peisaje uimitoare, cu castele, medine şi minareturi..mie, una, mi-a deschis apetitul să văd mai multe culturi asemănătoare. Dar dacă genul tău de excursii sunt all inclusive-urile în Antalya, nu te duce in Maroc, o sa fii tare dezamăgit. Deh, realitatea-i tristă!