Imi place mult sa ma exprim in scris, asa ca de multa vreme cochetez cu ideea de a-mi face blog. Desi de abia acum am reusit sa fac un pas concret in directia asta, o perioada am stat si am fost un observator docil al altor bloguri, fie ale cunostintelor mele, fie ale unor persoane mai putin cunoscute.

Bineinteles, tine de natura blogului tau si a subiectelor abordate cat de mult vrei sa iti expui gandurile altora, insa ma tot intreb de ce ar vrea cineva sa se expuna de bunavoie atat de mult, mai ales tinand cont de amploarea pe care pare sa o fi luat-o si blogosfera romaneasca. Ne credem un pic mai interesanti decat restul? Credem ca avem ceva cu adevarat important de spus? Sau credem pur si simplu, nu neaparat ca avem altceva de spus, dar ca noi putem transpune in cuvinte ceea ce altii nu pot?

Cred ca asta-i si motivul pentru care, din cate am observat, aproape fiecare blogger tine, inca de la inceput, sa justifice de ce si-a facut blogul respectiv. Imi pare a fi un fel de scuza pentru cititori, un fel de ,,Sa nu credeti ca ma cred mai destept sau ceva…”. Tocmai  de aia nici nu vreau sa ma arunc intr-un raspuns de genul, al carui raspuns nici eu nu il stiu prea bine. De ce mi-am facut blog. Pot, cel mult, sa iti spun despre ce vreau sa scriu, despre lucrurile care imi plac, care nu imi plac, care ma emotioneaza, care ma infurie, in orice caz, care ma fac sa rezonez, intr-un fel sau altul.

Asadar: vreau sa iti vorbesc despre cele doua lucruri care imi plac cel mai mult: cartile si calatoriile. Intentionasem sa numesc blogul Colectionara de cuvinte si calatorii, dar mi s-a parut prea lung. Insa acum tu stii deja ca nu-i vorba numai despre carti. Am sa iti vorbesc despre cartile care mie mi-au spus (si imi vor spune) ceva, si despre calatoriile care au lasat (si vor lasa) o amprenta asupra mea. Dar nu ma voi rezuma numai la asta. Sunt mult mai multe lucrurile care imi plac sau nu, sau care ma fac sa imi pun intrebari, voi vorbi si despre astea. Invariabil, presimt ca voi vorbi mai mult despre lucrurile care ma deranjeaza, e probabil o tendinta de defulare, insa ma voi rezuma la lucrurile cu care cred ca rezoneaza si restul.

Si inca ceva: blogurile sunt, prin definitie, personale, insa in perioada cat am stat si observat, nu am putut sa nu vad multe bloguri extrem de intime, care s-au transformat in jurnale ale povestitorilor, sau in filozofii proprii, in postari extrem de abstracte. Bloguri care devin relevante numai pentru posesorii lor. Asa ca voi incerca sa raman, pe cat se poate, in concret. Nu imi plac oamenii care filozofeaza fara sa stie despre ce vorbesc, si fara sa aiba pregatirea pentru asa ceva. Nu imi plac nici cei care pe blogurile lor (si nu numai) incearca sa fie ironici, desi prea putini inteleg cat de greu este sa stapanesti ironia in limitele bunului simt si fara sa cazi in penibil tu insuti. Deja vorbesc despre lucrurile despre care ma enerveaza inca din prima postare. In fine, ideea este ca eu o sa incerc sa evit toate capcanele astea, astfel incat sa rezultatul sa fie ceea ce vreau: un blog cu sugestii si prezentari utile, de carti, calatorii, & more.

Te mai astept pe pagina mea!
Colectionara de cuvinte